De ce imi place sa traiesc la munte si mai ales, intr-o comunitate
ecologica
Scriu aceste randuri ca sa
deschid o mica fereastra pentru cei care sunt curiosi sa priveasca spre cum
poate fi traita viata la munte, dar si intr-o comunitate ecologica.
Am inceput acest proiect
din 2009 si acum inca se dezvolta si se perfectioneaza, spre deosebire de alte
tentative nationale din tara, care au ramas la nivel de intentie si idei
frumoase, noi am si finalizat multe dintre etape si se vede ceva la concret.
Proiectul acestei comunitati ecologice autosustenabile vad ca isi arata in
zilele acestea tot mai mult necesitatea si utilitatea. Am avut timp sa
practicam acolo si permacultura, sa vedem cum cresc legumele si zarzavaturile,
pomii fructiferi, cum e un solar, care sunt ciclurile anuale ale naturii acolo,
cum sunt ploile, iernele, animalele salbatice, ciupercile si zmeura.
Altitudinea, apa si solul ne ajuta foarte mult - este la o altitudine de 550 de
m aprox - deci creste orice. Stiu de la batranii satului ca acolo cultivau
inclusiv grau si porumb pe pajistile acelea inclinate de munte, dar pline de
muschi si de pamant negru. Zilele trecute am gustat din recolta de topinambur,
foarte aromat. E cazul sa o extindem: )
Chiar daca ideea suna
foarte bine, credeti-ma e nevoie de munca, de organizare, de pricepere, de
hotarare si de eficienta. Mai ales acum cand se pare ca vom avea mai liber la
miscare intre mai si octombrie, lucrurile trebuie gandite bine pana in mai si
apoi cei care doresc sa vina alaturi de noi, trebuie actionat rapid si puternic
in vara asta, inca din iunie. Numai stim ce scenariu B la scenariu A este
posibil. Dar mai bine sa vina avand noi toti sacii in caruta, nu doar pe drum
sau in cap, ca atunci ne va parea rau, va fi prea tarziu, chiar daca, ca si
acum nu vom putea crede ca, chiar atat e de posibil sa se intample una sau
alta. Oricum inca trag speranta ca totul sa se opreasca, dar pentru asta ma
pregatesc si din plin pentru variantele mai putin bune. Chiar daca nu va fi
nimic, sincer viata la munte, intr-o comunitate ecologica are reale beneficii
asupra sanatatii si vietii noastre.
In aceasta comunitate
ecologica am cautat ca sa facem o minima selectie de bun simt, iar fiecare sa
poata sa cumpere cu acte in regula de la tarani bucata de pamant care ii place
din poienele ce sunt disponibile acum si fiecare sa fie stapan la el in curte,
dar fara sa polueze natura sau vecinii si sa participe atat cat poate si vrea
la proiectele comune ale comunitatii - intretinerea drumurilor de acces, trasul
apei, internetul, etc. Dar fara sa se impuna si alte obligatii de catre
majoritate, ca sa nu dam in altele si lumea sa se simta libera si sa se bucure
de viata in mijlocul naturii. Acuma fiecare loc are avantajele si dezavantajele
lui, fiecare om si fiecare proiect este cu bunele si mai putin bunele lui
parti, dar dincolo de toate acestea uite ca se poate face si ceva frumos si
armonios - o comunitate ecologica, cu valente spirituale axate in primul rand
pe bunul simt.
In toti acesti ani, de
cand am despadurit de prunii salbatici din poiana, in primele zile, cand mancam
mere din acelasi mar care acum e la fel de roditor si de dulce si pana in
zilele astea cand poti vedea cabanele zvelte si frumos aranjate in mijlocul
naturii, puzderia de flori si libertatea si sanatatea care ti-o da natura si o
casa aici, au fost pasi marunti, multa munca, dar si satisfactie, credeti-ma ca
merita! Erau si zile cand totul roia ca un stup de albine, cand elanul si
bucuria muncii se impletea cu proiectele si casele ce le vedeai prinzand viata,
simteai mirosul de brad al grinzilor de lemn, muzica de toaca a ciocanelor,
transpiratia ce iti intra in ochi si satisfactia de la sfarsitul zilei, gustul
mancarii, somnul odihnitor noaptea.
E ceva extraordinar sa
simti bucuria naturii cum renaste in fiecare dimineata, cu elanul acela plin de
viata, cu trilul pasarilor de dimineata, inca de la ora 4 dimineata, cand
corpul se trezeste perfect odihnit si cu mintea limpede si doar isi contempla
propria viata si fiinta, uimit si fascinat prin ochii unui copil usor trezit
din somn:)
Susurul izvorului e
coloana infinitului care masoara timpul in natura - el e acolo tot timpul, si
cand e soarele sau luna sus pe cer. Mirosul reavan al pamantului si aerul pur
si oxigenat al diminetii iti explodeaza simturile, plamanii si mintea. Muzica
asta a sferelor, a naturii, o muzica liturgica aproape, in care toata natura ii
inchina imnuri de slava si multumire Bunului Dumnezeu! Ca dupa o pregatire
asiduua de cateva ore, soarele iubirii divine sa rasara peste intreaga natura
si sa ne binecuvanteze in mod egal pe noi toti.
Cand te asezi dimineata
inainte de rasarit in iarba umeda si incepi sa simti energiile naturii, cand
iti termini practica simti ca numai esti tu demult, esti un nou om renascut si
recreat, dincolo de minte si in plina manifestare a bucuriei de a trai! In
fiecare zi te minunezi cat de multa pace si bucurie, beatitudine si armonie
incape din nou in fiinta ta, te umple si te inalta...
Ca apoi cand incepi sa
gravitezi prin mijlocul gradinii, al livezii, al florilor si copacilor in
floare si culori maxime, periplul incantarii sa creasca, chiar si atunci cand
iti uzi gradina sau stai la soare dupa micul dejun.
Pe masura ce soarele se
ridica incepi sa iti faci de lucru in gradina, prin curte, in sura, la lemne,
in solar, la cuptor, iar dupa masa stii ca o plimbare in padure e atat de
relaxanta. Am cateva locuri frumoase si in functie de cum ma simt, le vizitez
pe rand. Daca vreau sa vad maiestuozitatea muntilor, ma plimb intr-o poiana de
unde se vad cheile si muntii si satele rasfirate din Apuseni. Daca simt nevoia
sa ma resetez si mai mult, urc un pic intr-o padure ca o catedrala cu o liniste
fantastica, in care iti tace si mintea instictiv, locul e dincolo de cuvinte,
te ridica la cer cu liftul, instant si puternic, strivitor aproape si
eliberator dupa. Daca vreau o drumetie de o jumate de zi, urc spre poiana cu
narcise, din varful muntelui din care izvoraste izvorul si pot sa vad satele si
orasele pana departe in ambele zari. De aici le priveau si dacii - sunt inca
cetati dacice neexplorate in jur. Stiu ca pot intalni oricand unul din
calugarii hoinari ai isihasmului care cu o privire calda iti da binecuvantarea
din mersul neintrerupt al rugaciunii inimii - cand ii intalnesc pe drum, prin
padure, totul prima data in jur se opreste - de nu stii daca apare un animal
sau un om, dar imediat bucuria precede si mirosul de busuioc apare din hainele
ponosite ale monahului, plin de cautarea harurilor ceresti pe drumuri de munte.
Iar apa izvorului e taina
tainelor de peste tot, te imbie sa o bei si te satura, dar iti si cere din nou
si din nou sa o tot bei. Cum de putem bea apa asta plina de cristale si
diamante pe care soarele ti le arata prin razele lui reflectate in apa
izvorului? Cum de putem mirosii miresmele padurii si a florilor fara sa ne
ridicam in aer?:) Cum poti sa simti miracolul nasterii cand vezi cate flori,
legume si fructe iti cresc din semintele acelea mici ce le-ai plantat si udat
doar! Gusturile, mirosurile, adierile, muzica naturii sunt intrecute doar de
pacea pe care ele o transmit! Unde esti tu suflete in harta propriului corp, a
acestui loc pe pamant reflectat in harta cerului instelat?... Doamne mare e
lumea ta si Tu esti a toate Creatorul si Facatorul! Ce poti sa spui mai mult de
atat? Slava Tie, Doamne! Simt ca natura este casa mea, corpul este altarul meu,
religia mea este iubirea si umirea, nasterea si renasterea, viata care ne
pregateste pentru o noua viata, cu fiecare zi!
Da am spus la munte si
intr-o comunitate ecologica si nu la sat - pentru ca barfa satului si
obiceiurile lor de a bea, barfi, viziunile lor limitate ma deprima, sincer. Sunt
din fericire si oameni frumosi in sat, mai mare dragul sa ii intalnesti. Desi
ii respect, dar multi dintre ei nu te respecta, decat de fatada, de gura lumii,
din cauza banilor, etc. Mie imi place natura, muntele, libertatea padurii si a
izvoarelor, bucuria de a fi singur sau doar cu familia cel putin cateva zile la
rand. Iar cand te intalnesti cu cineva sa o poti face cu sufletul deschis sau
cel putin sa nu iti strice linistea si sa iti poti continua bucuria de a trai,
fara sa fii agresat subtil si fara sa agresezi la randul tau, sa simti o
inflorire a vietii continue, a legaturii tale cu propria divinitate prin tine
insuti, fara intermediari, in mijlocul naturii...
In cadrul unei comunitati
e important sa stii ca ai pe cine sa te bazezi, sa te ajuti reciproc, dar fara
obligatii si impuneri. Cel putin din prisma autosustenabilitatii e important ca
fiecare sa poata sa isi faca un solar, sa aiba cateva gaini, poate si o caprita
pentru lapte, o mica ciupercarie. Sunt in comunitate si care au deja stupi si
invata cum sa ii creasca si au o miere extraordinara. Se pot lua in arenda un
terenuri mai mari sau mai mici unde sa se poata planta grau, porumb, cartofi.
Izvoare cu apa sunt destule. Am gandit si un plan de paza si autoprotectie, un
plan in caz de incendiu, hoti, etc. Toate sunt perfectibile si in
perfectionare, dar trebuie gandite si astea. Internetul este in curs de pornire
pentru cei interesati, la fel si iluminatul public, drumul de acces se
pietruieste acum.
Am incercat sa creionez
cat de cat in mare, pentru ca multa lume intreaba si asa poate sa obtina cateva
raspunsuri generale, iar daca vrea mai multe detalii ne putem auzi pe un mail
sau la un telefon, inainte sa vina sa si poata sa vada comunitatea noastra, Harmonia,
care se pare ca anul acesta isi va dubla membrii. Acest gen de comunitatii sunt
in afara peste tot si e firesc sa apara si la noi, pentru ca in ele te poti
bucura de natura, ca in acelasi timp sa poti sa te bucuri si de civilizatia
orasului, dar si de civilizatia naturii, concomitent.
Informatii si detalii la: 0724828949
E-mail: satecologic2011@gmail.com
http://casameadelamunte.blogspot.com/
